Komunalka lui Iulian Ciocan

Înainte să moară BrejnevAm terminat de citit și Înainte să moară Brejnev a lui Iulian Ciocan, a treia carte publicată de Polirom în 2007 pe tema Basarabiei sovietice (habar n-am de ordinea apariției, e ultima pe care am citit-o). Mai puțin bine scrisă, lui Ciocan îi lipsește simțul absurdului al lui Baștovoi sau auto-ironia lui Ernu, iar limba e uneori aspră (prea multe fete sunt „nurlii”, prea multe gospodine sunt „trupeșe”), deși utilizarea regionalismelor, argoului și înjurăturilor rusești (traduse în note de subsol) e cumpătată și de efect.

A treia carte, a treia perspectivă: un soi de obiectivitate alertă, poate uneori încordată, în locul inocenței lui Sașa (personajul-martor al lui Baștovoi) sau a ironiei lucide, dar angajate, a lui Ernu. „Mă agăț de memoria mea cu sentimentul acut al neliniștii,” scrie Ciocan în capitolul penultim, o neliniște golită de sete de răzbunare, dar totuși „devoratoare”.

Romanul e un mozaic de povestiri ale căror personaje — pionieri, veterani, gospodine, muncitori, țărani, nomenclaturiști — se întretaie în Chișinăul anilor ’70-’80. Atmosfera pe care o creează Ciocan e mizeră, sordidă; mirosurile, pestilențiale; oamenii, diformi și murdari; clădirile, imunde, invadate de vermină, inclusiv umană; până și apartamentele „nacealnicilor” (= conducătorilor, burgheziei de partid și de stat, haha) sunt kitschoase și deprimante.

Spre deosebire de komunalka lui Ernu, locuințele în comun, în care doar camerele de dormit aparțin familiilor, restul — coridoare, bucătării, băi etc — aparțin tuturor sunt, pentru Ciocan, un spațiu al atomizării sociale: sunt ca animalele ce, într-o ecologie disfuncțională, recurg la canibalism pentru a confrunta suprapopularea. Oamenii lui Ciocan, forțați să petreacă timpul împreună (femeile în bucătării și spălătoare, bărbații la domino în fața blocului sau la crâșmă) dau aparența cooperării sau amiciției, dar nu ratează niciun prilej de a se spiona, bîrfi, agresa verbal sau fizic, iar când bucătăria comună este inundată sau izolația acoperișului blocului se perforează nici măcar nu rămân pur și simplu nepăsători: „«Îmi bag pula în truba [= țeava] voastră!» spuse, spumegând de furie, Vasea și se duse la culcare.” (p. 42)

Comunism la bloc, personaje bine conturate (în special Ionel Pîslari), lectură fluentă. De citit, dacă aveți ocazia.

Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev. Iași: Polirom, 2007. Prefață de Andrei Bodiu. 176 pp. ISBN 978-973-46-0736-5.

2 Responses to Komunalka lui Iulian Ciocan

  • Îmi permit să fiu în dezacord cu Dvs. Mie mi-a plăcut infinit mai mult stilul lui Iulian Ciocan decât cel al lui Vasile Ernu. Chestiune de gust, probabil…

    • Ștefan Ionescu:

      Mulțumesc pentru comentariu! În ce mă privește, cu anumite persoane, chiar dezacordul este cât se poate de plăcut :)

      M-am gândit și eu că poate am fost puțin nedrept cu Iulian Ciocan; e posibil, mai ales că a fost ultima dintr-o serie pe aceeași temă, și eram cam sătul. Dar mi s-a părut că abuzează de anumite epitete, și că era scrisă puțin cam apăsat. Despre Ernu, ce să zic decât că mi-a făcut chef să recitesc Ilf & Petrov, care mă așteaptă din iarnă pe noptieră…

Publicitate

Pentru contracte de publicitate, scrieți-ne la redactia@newspascani.com

Follow steionescu on Twitter

Raftul de cărți

Ce facem cu străinii? Pluralism și multiculturalismZăpezile albastreDimineaţa pierdutăUltimii eretici ai imperiuluiNascut in URSSPlăcerea textului

More of Stefan's books »
Ștefan pe Goodreads