Semnale

Comoara de sub copertă

De la sfîrșitul lunii septembrie, TELE M găzduiește săptămînal o emisiune realizată de fostul meu profesor de la UAIC, George Bondor. Plăcută revedere! Cu aceeași răbdare, atenție și capacitate de a sintetiza chestiunile importante cu care conducea seminariile noastre de hermeneutică și filosofie contemporană (poate cele mai faine seminarii, la anul meu), George ajută cititorii să găsească în fiecare marți comoara de sub coperta unei cărți — după cît se pare, vor fi mai mult eseuri/non-ficțiune, distilate în 5-10 minute. Pînă acum, conversațiile lui Umberto Eco cu J.C. Carrière (Nu sperați că veți scăpa de cărți, Humanitas, 2010) și Hannah Arendt, Făgăduința politicii (Humanitas, 2010).

Mult succes, George!

112 ani cu Borges

Universul (pe care unii îl numesc bibliotecă) este compus dintr-un număr infinit și poate nedefinit de coridoare [...] biblioteca e nesfârșită și periodică.
— Jorge Luis Borges, „Biblioteca Babel” (1941)

Azi se împlinesc 112 ani de la nașterea lui Jorge Luis Borges, iar cei de la Google îl comemorează pe marele scriitor argentinian cu un doodle foarte reușit:

Mircea Ivănescu (1931-2011)

sursa: Wikipedia

Ieri s-a stins la Sibiu poetul, eseistul și traducătorul Mircea Ivănescu. Lumea din cărți nu prea știe poezie, încă nu v-a spus nimic de eseu, dar traducerile sale le știe, pentru că sunt repere pentru literatura română — Ulysse al lui Joyce, Marele Gatsby al lui Fitzgerald (despre care, mai multe, în toamnă), Zgomotul și furia și Pogoară-te, Moise ale lui Faulkner, Omul fără însușiri al lui Musil. Paradoxal, poezia sa, care i-a inspirat pe optzeciști, este insuficient tradusă în alte limbi.

 

Mai multe despre Mircea Ivănescu puteți citi la Dorin Tudoran și Liviu Antonesei.

Ediție nouă din Dimineață pierdută

650 de lei pensie, două suflete… Și chiria, și lumina, și televizorul…
— Vica Delcă

 

La editura Polirom (colecția Top 10+) a apărut ediția a VI-a (definitivă) a unui roman clasic al literaturii noastre postbelice – Dimineață pierdută de Gabrielei Adameșteanu.

{Pe 8 martie 2011 în Lumea din cărți am vorbit despre opera Gabrielei Adameșteanu, inclusiv despre Dimineața pierdută.}

Nouă ediție din Să nu mă părăsești

La Polirom a apărut a doua ediție a romanului lui Ishiguro Să nu mă părăsești (care a fost subiectul unei emisiuni la sfârșitul lui martie), acum în colecția nouă și accesibilă TOP 10+. De la prima ediție însă redactorii editurii au uitat despre ce este vorba în carte, deși ar fi putut să-și aducă aminte văzând filmul, care a rulat anul trecut. Descrierea oficială a noii ediții menționează:

Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone” sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii”, ei [„copiii-clone”, adică] asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb. [aldinele și adăugirile mele]

Numai că, dacă ar fi (re-)citit primele două pagini din roman, ar fi aflat câteva detalii surprinzătoare, precum:

  • pe Katie H. o cheamă „Kathy H.”;
  • Kathy H. nu este „educatoare”, ci „îngrijitoare” [carer]. De altfel, „educatorii” de la Hailsham se numesc în roman „paznici” [guardians];
  • Kathy H. nu lucrează cu copiii la Hailsham, ci cu adulții-„donatori” pe care îi îngrijește între donații.

Pe lângă aceste erori, pasajul mai sugerează și că recoltarea organelor se face de la copii — ceea ce e inexact — și dezvăluie unul din „secretele” romanului — că „donatorii” și „îngrijitorii” sunt clone… Dragilor, nu așa se face o prezentare de carte! Mai bine reluați notele de la prima ediție… Mai jos, o captură de ecran:

Desant românesc la Torino

(via Elefant.ro) La Salonul Internațional de Carte de la Torino, cel mai important târg de carte din Italia, au fost invitați un număr record de oameni de litere români, printre care și șaisprezece scriitori cu operă tradusă în limba lui Dante: Gabriela Adameșteanu, Adriana Babeți, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Florina Ilis, Nora Iuga, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Doina Ruști, Cecilia Ștefănescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici și Varujan Vosganian. Pe unii vi i-am prezentat, ceilalți, urmează :)

Costi Rogozanu despre Minunata lume nouă

aici.

Când Gabriel a venit în Iași

Marțea trecută Gabriel Liiceanu a participat la redeschiderea librăriei Humanitas din Iași, pe strada Lăpușneanu; Ziarul de Iași a publicat niște declarații ale sale complet aiuritoare referitoare la candidatura Iașului pentru titlul de capitală culturală europeană în 2020:

Filosoful crede ca orasul Iasi nu are sanse reale si nici argumente pentru a intra in competitia pentru titlul de Capitala Culturala Europeana. Citește mai mult

A venit timpul!

Adică numărul 145 (martie 2011) al revistei ieșene… poate fi descărcat aici.

Moromeții reloaded

Unul dintre romanele cele mai populare printre absolvenții de liceu, al unuia dintre cei mai populari scriitori români: Moromeții lui Marin Preda, lecturat într-o grilă nouă de Andrei Miroiu (@ CriticAtac):

Marin Preda

Foto: Wikipedia

Romancierul n-a mascat, așa cum o fac mulți exegeți ai săi, realitățile crunte ale vieții în satul românesc interbelic. Suprapopulare, lipsă de perspective, impozite zdrobitoare; lipsă de inovație tehnică, taxe școlare care fac imposibilă continuarea studiilor; familiile sărace fac foamea; bolnavii vând pământ pentru câteva luni de tratament la sanatoriu; abuzurile autorităților locale, ale deținătorilor de mari proprietăți; ingerințele extremelor politice și presiunile speculanților – toate sunt prezente în romanele prediste. 78% din populația României în anii 1930 a trăit în aceste condiții, cu mici variațiuni. De ce n-am aplica această grilă la analiza celor trei frați și nu pe cea sentimental-pășunistă predată cel mai adesea la orele de literatură? Dacă am urma-o, Paraschiv, Achim și Nilă Moromete devin cu totul altcineva. În esență, ei sunt niște disperați. Uitându-se în jur, ei pricep că viitorul nu le rezervă altceva decât sărăcie și privațiuni. Cei trei frați, atunci când ar fi urmat să-și întemeieze familiile lor (moment oricum întârziat mult), nu ar fi putut nici măcar să spere să reproducă standardul de viață al părintelui lor. [aldinele mele]

Publicitate

Pentru contracte de publicitate, scrieți-ne la redactia@newspascani.com

Follow steionescu on Twitter

Raftul de cărți

Ce facem cu străinii? Pluralism și multiculturalismZăpezile albastreDimineaţa pierdutăUltimii eretici ai imperiuluiNascut in URSSPlăcerea textului

More of Stefan's books »
Ștefan pe Goodreads